Suntem suflete pierdute ca florile`n oceane de furtuni necrutatoare, in lipsa unor raze de soare, calde, continutul sperantelor...
Suntem picaturi de apa in pahare fara fund, fara suport, o masa care sa aline faptul ca paharele sunt goale, iar unde paharele sunt goale, nici masa nu exista
Suntem soarele ce`apune intr`un peisaj haotic al serii, orizontul ce in zare si pustiu se pierde...
Suntem chemarea unei voci pierdute`n spatiu si timp, extenuata de a nu mai fii auzita...
Suntem visul unei veri ce`apune toamna`n frunzele ce parasesc copacii blanzi...
Dar in final sa nu uitam ca suntem oameni, si oameni vom ramane... chiar daca suntem
tristi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu