Suntem suflete pierdute ca florile`n oceane de furtuni necrutatoare, in lipsa unor raze de soare, calde, continutul sperantelor...
Suntem picaturi de apa in pahare fara fund, fara suport, o masa care sa aline faptul ca paharele sunt goale, iar unde paharele sunt goale, nici masa nu exista
Suntem soarele ce`apune intr`un peisaj haotic al serii, orizontul ce in zare si pustiu se pierde...
Suntem chemarea unei voci pierdute`n spatiu si timp, extenuata de a nu mai fii auzita...
Suntem visul unei veri ce`apune toamna`n frunzele ce parasesc copacii blanzi...
Dar in final sa nu uitam ca suntem oameni, si oameni vom ramane... chiar daca suntem
tristi
Se afișează postările cu eticheta sperante. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sperante. Afișați toate postările
miercuri, 13 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
